Abonare la noutati

Abonare
Despre Kayak si Canoe

Istoria  Canoei si a caiacului


Din totdeauna, langa ape, indiferent ca au fost rauri, lacuri, mari sau oceane oamenii au dezvoltat si meşteşugul construirii şi utilizării ambarcaţiunilor. Istoria ne relatează despre vechi civilizaţii a căror faima s-a păstrat datorită măiestriei cu care construiau şi navigau ambarcaţiile, spre exemplu Fenicienii, Grecii.


Ambarcaţiunea, ascutită la ambele capete, pusă în mişcare de forţa umană cu ajutorul unei vâsle fie ea cu una sau două pale, unde vâslaşul priveste în direcţia în care barca se deplasează, constituie strămosul caiac-ului şi a canoei de astăzi.

Izvoarele istorice menţionează folosirea acestor ambarcaţii la triburi de eschimoşi de-a lungul coastei Groenlandei, în nordul Norvegiei şi al Canadei de astăzi, pe coastele locuibile ale Antarticii, de către populaţia indigenă din Pacificul de nord-vest şi în multe alte locuri de pe glob.

Tribul Aleuţilor şi alte populaţii artice construiau caiace dintr-o structură de rezistenţă din oase de balenă şi lemn de plută, peste care întindeau piele de leu de mare tratată cu grăsime de balenă. Bărcile constituiau un aspect crucial în supravieţuirea eschimoşilor, erau necesare pescuitului si vânatorii.

Denumirea "kayak" vine de la tribul Inuit din Canada, care folosea ambarcaţiile cu aspectul cel mai apropiat de cel al ambarcaţiunilor de astăzi.

Populaţia nativă a Americii de Nord, triburile de indieni, foloseau de asemenea ambarcaţiuni din scoarţa de copac sau cioplite din trunchiuri de copac,  folosind o vâsla cu o singură pală, predecesorul pagăii, vâslind atat pe o parte cât şi pe cealaltă a barcii pentru a imprima direcţia dorită.

Mai târziu coloniştii europeni de pe continentul american si-au construit canoe pentru a naviga pe apele curgătoare din America de Nord, fie pentru transportul marfurilor si comert, fie pentru a descoperi teritorii noi.

La construirea ambarcaţiunilor se folosea o gamă variată de esenţe de lemn, de la mesteacăn, stejar alb, molid până la arbore de cauciuc din regiunile de păduri mixte din centrul şi estul Canadei.

De-a lungul timpului s-au folosit mai multe tipuri de ambarcaţiuni, atât cele în care vâslaşul sta în barcă, cât şi cele în care vâslaşul stă pe barcă, din această ultimă categorie s-au născut sit-on-top ul si surful.

Daca pronuntia pentru kaiac si canoe este similara pe intreg mapamondul exista diferente la modul de scriere pentru kaiac.


In tarile anglo saxone, francofone si vorbitoare de limba germana se foloseste ,,kayak”, in timp ce in celelalte tari europene se foloseste kajak, caiac sau kaiac.

 

Inceputurile sportive ale caiacului si Canoei

Caiac-Canoe îşi are începutul ca sport recreaţional la debutul secolului al 19-lea, datorită în mare parte unui avocat pledant englez, John MacGregor.


John MacGregor şi-a construit propriul caiac dupa modelul eschimos în 1845 şi a petrecut o mare parte a sfertului următor de secol padeland pe lacuri şi râuri din Europa.


În acest timp el a scris o serie de carţi şi articole, cea mai importantă fiind "A Thousand Miles in the Rob Roy Canoe", în care descrie experienţele personale în caiac.


Aventurile lui MacGregor au atras mulţi imitatori, şi în 1866 el a fondat Royal Canoe Club pentru a încuraja interesul oamenilor în acest nou sport, prima regata desfasurandu-se în anul următor. Până în 1868 clubul numara 300 de membrii şi un set complet de reguli care să guverneze concursurile de caiac-Canoe.

 

 

Popularitatea acestui sport s-a raspândit în Europa şi în America de Nord, iar în 1871 a fost fondat New York Canoe Club. Tânăra ramură sportivă a continuat să atragă noi participanţi şi fani de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea şi primii ani ai secolului al XX-lea.

In 1905 Alfred Heurich, un student german la arhitectura a construit primul caiac demontabil cu care a padelat pe raurile si lacurile din jurul Munchenului.

Succesul comercial al acestor tipuri de kaiace a fost adus de Johannes Klepper. Ele au devenit foarte populare datorita dimensiunilor compacte si a usurintei cu care se transportau. Modelul Klepper Aerius II a fost proiectat in 1951 si se afla inca in productie.


 

În 1924, delegaţi ai asociaţiilor naţionale, s-au adunat la Copenhaga pentru a forma un organism internaţional, Internationella Representantskapet for Kanotidrott (IRK) care să formuleze reguli pentru toate competiţiile din lume de Caiac-Canoe.


Scopurile IRK reies încă în primele propoziţii ale documentelor de constituire:


- să creeze legături între asociaţiile sportive de caiac din diferite ţari
- pe cât posibil să organizeze competiţii de Caiac-Canoe în fiecare an şi alternativ în ţari diferite
- să promoveze şi să dezvolte turismul internaţional prin editarea de ghiduri ale cursurilor de apă
- să introducă pe harti simboluri recunoscute la nivel internaţional pentru cursuri de apă, pentru a facilita calatoriile
- să valorifice programe prin a face cunoscute diferitele publicaţii naţionale de Caiac-Canoe prin: pregatire de lecturi şi discursuri, filme şi fotografii, şi prin corespondenţă.
 

Caiac-Canoe a fost recunoscut ca sport olimpic pentru jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin. În acel an s-au prezentat 19 ţări pentru a concura în 8 probe: caiac simplu si caiac dublu pe distantele 1000m si 10000m şi canoe simplu şi canoe dublu pe aceleaşi distanţe.

Dupa al doilea Război Mondial, in 1946, organizaţia s-a reorganizat formând International Canoe Federation. La prima editie a Jocurilor Olimpice din 1948, s-au prezentat doar 17 ţari, iar probele au suferit modificări, astfel a fost introdusă prima probă pentru femei, caiac simplu 500m. Cu fiecare ediţie de Jocuri Olimpice, Caiac-Canoe a atras mai mulţi participanţi, şi de-a lungul anilor programul a suferit modificări, astfel pentru Jocurile Olimpice de la Roma în 1956, au fost eliminate probele pe distanţa de 10000m, dar în schimb a fost introdusă proba de ştafetă 4x500m pentru caiac simplu. Opt ani mai târziu, la Tokyo, proba de ştafetă a fost înlocuită de caiac patru (K4) pe 1000m, iar în 1972 a fost introdusă şi ramura caiac slalom.


Inapoi